magie

Vezi și : magiê

română

Etimologie

Din fr. magie.

Pronunție

• AFI: /ma'ʤi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului magie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magie	magii
Articulat	magia	magiile
Dativ-Genitiv	magiei	magiilor
Vocativ	magio	magiilor

1. totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc.
2. ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase
3. (Fig.) Putere irezistibilă de atracție, de fascinare.
4. spectacol de prestidigitație.

Sinonime

• farmec, încântare

Cuvinte derivate

• magician

Cuvinte compuse

• magie neagră = = magie care apelează la puterea demonilor
• magie albă = magie prin care sunt produse fenomene naturale care par miraculoase

Traduceri

putere supranaturală

catalană: màgia (Català) cehă: kouzlo (Česky), kouzelný (Česky) m. engleză: magic (English) esperanto: magio (Esperanto) faroeză: gandur (Føroyskt) finlandeză: maaginen (Suomi), taika- (Suomi) friziană: magy (Frysk)

germană: Magie (Deutsch), Zauber (Deutsch) ido: magio (Ido) maghiară: varázs- (Magyar) neerlandeză: magie (Nederlands), toverkunst (Nederlands) poloneză: magiczny (Polski) m. portugheză: mágica (Português), mágico (Português) spaniolă: magia (Español)