mijlocitor

română

Etimologie

Din a mijloci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /miʒ.lo.ʧi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mijlocitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mijlocitor	mijlocitori
Articulat	mijlocitorul	mijlocitorii
Genitiv-Dativ	mijlocitorului	mijlocitorilor
Vocativ	mijlocitorule	mijlocitorilor

1. persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar.

Cuvinte derivate

• mijlocitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online