miluire
română
Etimologie
Din a milui.
Pronunție
- AFI: /mi.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului miluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miluire | miluiri |
| Articulat | miluirea | miluirile |
| Genitiv-Dativ | miluirii | miluirilor |
| Vocativ | miluire | miluirilor |
- acțiunea de a milui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online