minaret
română
Etimologie
Din franceză minaret.
Pronunție
- AFI: /mi.na'ret/
Substantiv
| Declinarea substantivului minaret | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minaret | minarete |
| Articulat | minaretul | minaretele |
| Genitiv-Dativ | minaretului | minaretelor |
| Vocativ | ' | ' |
- turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune.
Traduceri
Traduceri