morfem

română

Etimologie

Din franceză morpheme.

Pronunție

• AFI: /mor'fem/

Substantiv

Declinarea substantivului morfem
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	morfem	morfeme
Articulat	morfemul	morfemele
Dativ-Genitiv	morfemului	morfemelor
Vocativ	'	'

1. cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinență etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt.

Traduceri

Traduceri