mortar
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină mortarium.
Pronunție
- AFI: /mor'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului mortar |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mortar | mortare |
| Articulat | mortarul | mortarele |
| Dativ-Genitiv | mortarului | mortarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- material în formă de pastă, pregătit dintr-un amestec de ciment, nisip, var și apă, folosit ca element de legătură între cărămizile unei construcții sau pentru tencuit.
Traduceri
Traduceri
