myrtus

latină

(Latina)

Variante

• murtus

Etimologie

Din greacă antică μύρτος (mýrtos).

Pronunție

• AFI: /'mʏr.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului myrtus
f.	Singular	Plural
Nominativ	myrtus	myrtī
Genitiv	myrtī	myrtōrum
Dativ	myrtō	myrtīs
Acuzativ	myrtum	myrtōs
Ablativ	myrtō	myrtīs
Vocativ	myrte	myrtī

1. mirt

Cuvinte derivate

• myrtāceus
• myrtātus
• myrtētum
• myrteus
• myrtidanum

Cuvinte apropiate

• myrteolus
• myrtinus
• myrtītēs
• myrtum

Referințe

• Wiktionary