oțet
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o'ʦet/
Substantiv
| Declinarea substantivului oțet |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oțet | oțeturi |
| Articulat | oțetul | oțeturile |
| Dativ-Genitiv | oțetului | oțeturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
- Încetul cu încetul se face oțetul = în orice situație trebuie să ai răbdare
Traduceri
acid acetic diluat
|
|