oțet

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Oțet

Cuprins

română

Etimologie

Din sl. ocĩtŭ < lat. acetum.

Pronunție

  • AFI: /o'ʦet/


Substantiv


Declinarea substantivului
oțet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțet oțeturi
Articulat oțetul oțeturile
Dativ-Genitiv oțetului oțeturilor
Vocativ ' '
  1. lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
  • Încetul cu încetul se face oțetul = în orice situație trebuie să ai răbdare


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi