observare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din observa.
Pronunție
- AFI: /ob.ser'va.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului observare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | observare | observări |
| Articulat | observarea | observările |
| Dativ-Genitiv | observării | observărilor |
| Vocativ | observare, observareo | observărilor |
- acțiunea de a observa și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a observa
