organit
română
Etimologie
Din franceză organite.
Pronunție
- AFI: /or.ga'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului organit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | organit | organite |
| Articulat | organitul | organitele |
| Genitiv-Dativ | organitului | organitelor |
| Vocativ | organitule | organitelor |
- fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online