element

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Traduceri

română

Etimologie

Din fr. élément < lat. elementum.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului element
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	element	elemente
Articulat	elementul	elementele
Dativ-Genitiv	elementului	elementelor
Vocativ	'	'

1. parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg.
2. piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie.
3. (spec.) fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.
4. persoană care face parte dintr-o colectivitate.
5. (în filozofia antică şi alchimie) fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii.
6. fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică.
7. mediu în care trăieşte o fiinţă; mediu în care cineva se simte bine.
8. (chim.) substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse.
9. pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice.
10. (în legătură cu o disciplină oarecare) principiu de bază, noţiune fundamentală.

Sinonime

• 1: componentă, constituent, piesă
• 6: stihie
• 7: habitat
• 10: cunoştinţe, noţiuni

Cuvinte derivate

• elementar

Traduceri