pancartă
română
Etimologie
Din franceză pancarte.
Pronunție
- AFI: /pan'kar.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pancartă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pancartă | pancarte |
| Articulat | pancarta | pancartele |
| Genitiv-Dativ | pancartei | pancartelor |
| Vocativ | ' | ' |
- placă de material (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; placardă.
Traduceri
Traduceri