pandantiv
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză pendentif.
Pronunție
- AFI: /pan.dan'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului pandantiv |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pandantiv | pandantive |
| Articulat | pandantivul | pandantivele |
| Dativ-Genitiv | pandantivului | pandantivelor |
| Vocativ | ' | ' |
- obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor.
- element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă.
Traduceri
Traduceri
