pedicul
română
Etimologie
Din franceză pédicule.
Pronunție
- AFI: /pe'di.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului pedicul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pedicul | pedicule |
| Articulat | pediculul | pediculele |
| Genitiv-Dativ | pediculului | pediculelor |
| Vocativ | ' | ' |
- formație anatomică (lungă și îngustă) care leagă un organ sau o parte a corpului de restul organismului.
Traduceri
Traduceri