peindre

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie paindre, care provine din franceză veche peindre, paindre < latină pingere, forma de prezent infinitiv activ pentru pingō („a picta”).

Înrudit cu italiană pingere și română picta.

Pronunție


Verb

peindre

  1. (v.tranz.) a picta
  2. (v.tranz.) (fig.) a picta
    Ceci achève de le peindre.

se peindre

  1. (v.refl.) a se picta, a se înfățișa
    Cet auteur se peint dans ses ouvrages.

Sinonime

peindre

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Hiponime

Locuțiuni

Referințe