pentaclorură
română
Etimologie
Din franceză pentachlorure.
Pronunție
- AFI: /pen.ta.klo'ru.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pentaclorură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pentaclorură | pentacloruri |
| Articulat | pentaclorura | pentaclorurile |
| Genitiv-Dativ | pentaclorurii | pentaclorurilor |
| Vocativ | pentaclorură | pentaclorurilor |
- (chim.) clorură a elementelor pentavalente.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online