perfecta

română

Etimologie

Din perfect. Cf. it. perfettare, fr. parfaire.

Pronunție

• AFI: /per.fek'ta/

Verb

Conjugarea verbului perfecta
Infinitiv	a perfecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	perfectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să perfecteze
Participiu	perfectat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.).

   A perfecta un acord.

Sinonime

• încheia

Cuvinte derivate

• imperfectibil
• imperfecțiune
• perfect
• perfectare
• perfectibil
• perfecționa
• perfecțiune, perfecție

Traduceri

a definitiva

catalană: perfeccionar (Català) engleză: perfect (English) finlandeză: tehdä täydelliseksi (Suomi) franceză: parfaire (Français) germană: vollenden (Deutsch), perfektionieren (Deutsch) italiană: perfettare (Italiano)

neerlandeză: perfectioneren (Nederlands) poloneză: doskonalić (Polski) slovenă: izpopolniti (Slovenščina) spaniolă: perfeccionar (Español) suedeză: finslipa (Svenska), fullända (Svenska), förfina (Svenska) turcă: tamamlamak (Türkçe), bitirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online