perfecta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din perfect. Confer italiană perfettare, franceză parfaire.

Pronunție

  • AFI: /per.fek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
perfecta
Infinitiv a perfecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
perfectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să perfecteze
Participiu perfectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.).
    A perfecta un acord.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe