bun

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină bonus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bun
Singular Plural
Masculin bun buni
Feminin bună bune
Neutru bun bune
  1. care are calități.
  2. care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
  3. care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
  4. (despre copii) cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți.
  5. caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
  6. care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
  7. (despre mâncăruri și băuturi) gustos, apetisant, ales.
  8. bogat, abundent, îmbelșugat.
  9. (despre miros) frumos, plăcut, agreabil.
  10. liniștit, tihnit, fără griji; fericit.
    Viață bună.
  11. potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea.
  12. (despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) care funcționează bine.
  13. (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare.
  14. de calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou; veritabil, autentic; pur.
  15. (despre bani) care are putere de circulație.
  16. înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit.
  17. folositor, util; avantajos, rentabil.
  18. (în basme și superstiții) prevestitor de bine.
  19. zdravăn, puternic, strașnic; considerabil, mare.
  20. întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine.
  21. (despre legături de rudenie) de sânge, adevărat.
    Tată bun.
  22. (despre prieteni, vecini etc.) apropiat; devotat.
  23. nobil, ales.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Bun la inimă = milostiv
  • Bun, rău = oricum ar fi
  • Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
  • Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie
  • Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor
  • A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere
  • A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva
  • A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus
  • A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
  • Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
  • A o păți bună = a avea necaz
  • (ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice!
  • Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum!
  • Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o)= se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună
  • Poamă bună= se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
  • Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului
  • Bun pentru... = valabil pentru...
  • Bun de gură = limbut
  • Bun de mână = îndemânatic, abil
  • A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios
  • A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare
  • A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere
  • La ce bun? = la ce folosește?
  • A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău
  • În bună parte = în măsură importantă
  • O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.)
  • Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bun bunuri
Articulat bunul bunurile
Dativ-Genitiv bunului bunurilor
Vocativ bunule bunurilor
  1. ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.
  2. (mai ales la pl.) tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
  3. element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
  4. calitate, virtute.
  5. (rar) rezultat, rod, folos.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bun buni
Articulat bunul bunii
Dativ-Genitiv bunului bunilor
Vocativ bunule bunilor
  1. (înv. și pop.) bunic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adverb

  1. (exprimă o aprobare) bine, da, așa, de acord.

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

bun, pl. buns

  1. bulcă
  2. coc

Expresii





galeză scoțiană

(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bun m., pl. bunan

  1. bază, fundație





irlandeză

(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
bun
Singular Plural
Nominativ bun bunanna
Acuzativ - -
Dativ bun bunanna
Genitiv buin bunanna

bun m.

  1. bază





japoneză

(日本語)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bun (hiragana ぶん, katakana )

  1. parte, drept

bun (hiragana ぶん, katakana )

  1. propoziție, scrieri





retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

bun

  1. bun





somaleză

(Soomaaliga)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bun

  1. cafea





sranan

(Sranantongo)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

bun

  1. bun





volapük

(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
bun
Singular Plural
Nominativ bun buns
Acuzativ buni bunis
Dativ bune bunes
Genitiv buna bunas

bun