bun

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. bonus.

Pronunţie


Substantiv


Declinarea substantivului
bun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bun bunuri
Articulat bunul bunurile
Dativ-Genitiv bunului bunurilor
Vocativ bunule bunurilor
  1. ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa, bunăstarea.
  2. (mai ales la pl.) tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăţie, avuţie.
  3. element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
  4. calitate, virtute.
  5. (rar) rezultat, rod, folos.
  6. (înv. şi pop.) bunic.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum
  • Bune oficii = intervenţie a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale paşnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bun
Singular Plural
Masculin bun buni
Feminin bună bune
Neutru bun bune
  1. care are calităţi.
  2. care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor.
  3. care se achită de obligaţiile morale şi sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
  4. (despre copii) cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinţi.
  5. caracteristic omului mulţumit, vesel, bine dispus.
  6. care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
  7. (despre mâncăruri şi băuturi) gustos, apetisant, ales.
  8. bogat, abundent, îmbelşugat.
  9. (despre miros) frumos, plăcut, agreabil.
  10. liniştit, tihnit, fără griji; fericit.
  11. potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-şi îndeplineşte bine menirea.
  12. (despre organele corpului sau despre funcţiunile lor) care funcţionează bine.
  13. (despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare.
  14. de calitate superioară; p. ext. de preţ, scump, nou; veritabil, autentic; pur.
  15. (despre bani) care are putere de circulaţie.
  16. înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit.
  17. folositor, util; avantajos, rentabil.
  18. (în basme şi superstiţii) prevestitor de bine.
  19. zdravăn, puternic, straşnic; considerabil, mare.
  20. întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., şi mai bine.
  21. (despre legături de rudenie) de sânge, adevărat.

Cuvinte compuse

Locuţiuni

Expresii

  • Bun la inimă = milostiv
  • Bun, rău = oricum ar fi
  • Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
  • Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie
  • Sfat bun = îndemn înţelept, util, folositor
  • A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere
  • A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susţine pe cineva
  • A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus
  • A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
  • Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
  • A o păţi bună = a avea necaz
  • (ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice!
  • Na-ţi-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum!
  • Na-ţi-o bună că ţi-am dres-o (sau frânt-o)= se spune atunci când ai dat de o situaţie dificilă sau inoportună
  • Poamă bună= se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
  • Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacţie sau de alţi beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului
  • Bun pentru... = valabil pentru...
  • Bun de gură = limbut
  • Bun de mână = îndemânatic, abil
  • A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios
  • A o ţine (una şi) bună = a susţine un lucru cu încăpăţânare
  • A şti una şi bună = a se încăpăţâna în susţinerea unui punct de vedere
  • La ce bun? = la ce foloseşte?
  • A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău
  • În bună parte = în măsură importantă
  • O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.)
  • Într-o bună zi (sau dimineaţă) = cândva, odată; pe neaşteptate
  • Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară.


Traduceri


Adverb

  1. (exprimă o aprobare) bine, da, aşa, de acord.

Referinţe





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie


Substantiv

bun, pl. buns

  1. bulcă
  2. coc

Expresii





galeză scoţiană

(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

bun m., pl. bunan

  1. bază, fundaţie





irlandeză

(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
bun
Singular Plural
Nominativ bun bunanna
Acuzativ - -
Dativ bun bunanna
Genitiv buin bunanna

bun m.

  1. bază





japoneză

(日本語)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

bun (hiragana ぶん, katakana )

  1. parte, drept

bun (hiragana ぶん, katakana )

  1. propoziţie, scrieri





retoromană

(Rumantsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Adjectiv

bun

  1. bun





somaleză

(Soomaaliga)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

bun

  1. cafea





sranan

(Sranantongo)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Adjectiv

bun

  1. bun





volapük

(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
bun
Singular Plural
Nominativ bun buns
Acuzativ buni bunis
Dativ bune bunes
Genitiv buna bunas

bun