perimare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din perima.

Pronunție

  • AFI: /pe.ri'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
perimare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perimare perimări
Articulat perimarea perimările
Genitiv-Dativ perimării perimărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a perima și rezultatul ei.


Traduceri