philologue

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Forma philologe a fost atestată în 1534; din latină philologus < greacă antică φιλόλογος (philólogos, „cel care iubește cuvinte; savant erudit”).

Pronunție

  • AFI: /fi.lɔ.lɔg/


Substantiv

philologue m.f., philologues pl.

  1. (filol.) filolog, filologă

Cuvinte compuse

Referințe