cuvânt

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
Cuvânt

română

Etimologie

Din latină conventus ("adunare, întrunire"), conventum ("înțelegere").

Pronunție

  • AFI: /ku'vɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuvânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuvânt cuvinte
Articulat cuvântul cuvintele
Dativ-Genitiv cuvântului cuvintelor
Vocativ ' '
  1. unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor.
    Un cuvânt nou intrat în limbă.
  2. gând, idee exprimată prin vorbe.
  3. subiect de vorbă, de povestire, istorisire.
  4. cuvântare, discurs, conferință.
  5. învățătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziție, ordin.
  6. promisiune, făgăduială.
  7. părere, opinie exprimată.
  8. libertate, drept de a revendica ceva.
  9. (mai ales la pl.) discuție, ceartă, ciorovăială.
  10. motiv, rațiune, cauză.
  11. (înv.) știre, veste, informație.
  12. (înv.) înțelegere, pact, acord, convenție.
  13. (rar) facultatea de a vorbi.
  14. (inform.) format standard în care se înscriu datele și instrucțiunile la (mini)calculatoare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești
  • Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar
  • Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar
  • În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat
  • Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât
  • A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
  • În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
  • A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
  • (reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune
  • A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
  • A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
  • A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
  • A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
  • Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile
  • Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva
  • A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
  • (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor
  • A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută
  • Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă
  • (reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil
  • Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind


Traduceri

Referințe