cuvânt
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. conventus ("adunare, întrunire"), conventum ("înţelegere").
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului cuvânt |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuvânt | cuvinte |
| Articulat | cuvântul | cuvintele |
| Dativ-Genitiv | cuvântului | cuvintelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor.
- Un cuvânt nou intrat în limbă.
- gând, idee exprimată prin vorbe.
- subiect de vorbă, de povestire, istorisire.
- cuvântare, discurs, conferinţă.
- învăţătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziţie, ordin.
- promisiune, făgăduială.
- părere, opinie exprimată.
- libertate, drept de a revendica ceva.
- (mai ales la pl.) discuţie, ceartă, ciorovăială.
- motiv, raţiune, cauză.
- (înv.) ştire, veste, informaţie.
- (înv.) înţelegere, pact, acord, convenţie.
- (rar) facultatea de a vorbi.
- (inform.) format standard în care se înscriu datele şi instrucţiunile la (mini)calculatoare.
Sinonime
- 1: termen, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boace, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă
- 2: spusă
- 3: istorisire
- 4: discurs, conferinţă
- 6: angajament
- 8: libertate, drept
- 11: zvon
- 13: voce, grai
Cuvinte derivate
- binecuvânta
- binecuvântare
- cuvânta
- cuvântare
- cuvântăreţ
- cuvântător
- necuvântător
- precuvânta
- precuvântare
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândeşti
- Cu alte cuvinte = a) exprimând acelaşi lucru altfel; b) deci, prin urmare, aşadar
- Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, aşadar
- În puţine cuvinte = pe scurt, în rezumat
- Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât
- A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
- În (toată) puterea cuvântului = în înţelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârşire
- A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
- (reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune
- A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedinţă, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
- A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
- A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-şi mai continue afirmaţiile (într-o adunare)
- A înţelege (sau a şti) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
- Om de cuvânt = om care îşi ţine făgăduielile
- Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva
- A(-şi) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preţ ceva
- (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor
- A-şi ţine cuvântul sau a se ţine de cuvânt = a-şi îndeplini o promisiune făcută
- Schimb de cuvinte = discuţie aprinsă, ceartă, sfadă
- (reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil
- Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind
Traduceri
termen, vorbă
|
|
