politip

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză polytype.

Pronunție

  • AFI: /po.li'tip/


Substantiv


Declinarea substantivului
politip
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ politip politipuri
Articulat politipul politipurile
Genitiv-Dativ politipului politipurilor
Vocativ politipule politipurilor
  1. (tipogr.) grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într-o singură bucată și întrebuințate des, mai ales în titluri.


Traduceri

Referințe