pretext
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză prétexte.
Pronunție
- AFI: /pre'tekst/
Substantiv
| Declinarea substantivului pretext |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pretext | pretexte |
| Articulat | pretextul | pretextele |
| Dativ-Genitiv | pretextului | pretextelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; prilej; motiv.
Traduceri
Traduceri
