prorocitoare
română
Etimologie
Din prorocitor.
Pronunție
- AFI: /pro.ro.ʧi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prorocitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prorocitoare | prorocitoare |
| Articulat | prorocitoarea | prorocitoarele |
| Genitiv-Dativ | prorocitoarei | prorocitoarelor |
| Vocativ | prorocitoareo | prorocitoarelor |
- (înv.) persoană care prorocește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online