reînălța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a înălța.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨ.nəl'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reînălța
Infinitiv a (se) reînălța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reînalț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reînalțe
Participiu reînălțat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) înălța din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe