rebut
română
Etimologie
Din franceză rebut.
Pronunție
- AFI: /re'but/
Substantiv
| Declinarea substantivului rebut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rebut | rebuturi |
| Articulat | rebutul | rebuturile |
| Genitiv-Dativ | rebutului | rebuturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui.
Traduceri
Traduceri