De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză rectum.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului rect
|
n.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
rect
|
recturi
|
Articulat
|
rectul
|
recturile
|
Genitiv-Dativ
|
rectului
|
recturilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- porțiune terminală a intesti-nului gros.
Traduceri