rect
De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză rectum.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rect |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
rect |
recturi |
| Articulat |
rectul |
recturile |
| Dativ-Genitiv |
rectului |
recturilor |
| Vocativ |
' |
' |
- porțiune terminală a intesti-nului gros.
Traduceri