rect

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din franceză rectum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rect recturi
Articulat rectul recturile
Dativ-Genitiv rectului recturilor
Vocativ ' '
  1. porțiune terminală a intesti-nului gros.


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi