reluctivitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză reluctivité, engleză reluctivity.

Pronunție

  • AFI: /re.luk.ti.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
reluctivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reluctivitate reluctivități
Articulat reluctivitatea reluctivitățile
Genitiv-Dativ reluctivității reluctivităților
Vocativ reluctivitate reluctivităților
  1. (fiz.) reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică.


Traduceri

Referințe