rumbă
română
Etimologie
Din franceză, spaniolă rumba, germană Rumba.
Pronunție
- AFI: /'rum.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumbă | rumbe |
| Articulat | rumba | rumbele |
| Genitiv-Dativ | rumbei | rumbelor |
| Vocativ | rumbă | rumbelor |
- dans de origine cubaneză, devenit dans de salon, cu mișcare ritmată și rapidă; melodie după care se execută acest dans.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online