origine

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină ŏrigō, ŏrigĭnis. franceză origine.

Pronunție

  • AFI: /o'ri.ʤi.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
origine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ origine origini
Articulat originea originile
Dativ-Genitiv originii originilor
Vocativ ' '
  1. punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen.
    Originea unui fenomen.
  2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune.
    Origine daco-latină a limbii române.
  3. etimologie (a unui cuvânt).
  4. punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte.
  5. punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe