scourge
engleză
(English)
Etimologie
Din franceza veche escorgier < latină populară excorrigiāre.
Pronunție
Substantiv
scourge, (nenumărabil și numărabil; pl. scourges)
- (nenumărabil) necaz, neplăcere, supărare
- Graffiti is the scourge of building owners everywhere.
- flagel, lovitură de bici
- He flogged him with a scourge.
Sinonime
- 1: misfortune
- 2: whip
Verb
| Conjugarea verbului to scourge | |
| Infinitiv | to scourge |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
scourges |
| Trecut simplu | scourged |
| Participiu trecut | scourged |
| Participiu prezent | scourging |