sonant
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză sonnante.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului sonant |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sonant | sonante |
| Articulat | sonantul | sonantele |
| Dativ-Genitiv | sonantului | sonantelor |
| Vocativ | ' | ' |
- care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic.
Traduceri
Traduceri