spera
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din it. sperare < lat. sperare.
Pronunție
- AFI: /spe'ra/
Verb
| Conjugarea verbului spera |
|
| Infinitiv | a spera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sper |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să spere |
| Participiu | sperat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui.
- Sper că își va realiza visul.
- Să nu speri nimic de la el.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a avea speranță
|
|