strălucire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din străluci.

Pronunție

  • AFI: /strə.lu'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strălucire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strălucire străluciri
Articulat strălucirea strălucirile
Dativ-Genitiv strălucirii strălucirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a străluci și rezultatul ei.


Traduceri