tălmăcitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a tălmăci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /təl.mə.ʧi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
tălmăcitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tălmăcitor tălmăcitori
Articulat tălmăcitorul tălmăcitorii
Genitiv-Dativ tălmăcitorului tălmăcitorilor
Vocativ tălmăcitorule tălmăcitorilor
  1. traducător, interpret.
  2. tâlcuitor, comentator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe