tarantulă
română
Etimologie
Din franceză tarentule.
Pronunție
- AFI: /ta.ran'tu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tarantulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tarantulă | tarantule |
| Articulat | tarantula | tarantulele |
| Genitiv-Dativ | tarantulei | tarantulelor |
| Vocativ | ' | ' |
- păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale.
Traduceri
Traduceri