telefon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din franceză téléphone.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
telefon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ telefon telefoane
Articulat telefonul telefoanele
Dativ-Genitiv telefonului telefoanelor
Vocativ ' '
  1. mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
  2. aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
  3. chemare sau convorbire telefonică.
  4. numărul de telefon al unui abonat.


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi