telefon
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză téléphone.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului telefon |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | telefon | telefoane |
| Articulat | telefonul | telefoanele |
| Dativ-Genitiv | telefonului | telefoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
- aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
- chemare sau convorbire telefonică.
- numărul de telefon al unui abonat.
