telefon
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză téléphone.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului telefon |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | telefon | telefoane |
| Articulat | telefonul | telefoanele |
| Dativ-Genitiv | telefonului | telefoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mijloc de telecomunicaţie care asigură convorbiri la distanţă prin fire electroconductoare.
- aparat electroacustic pentru convorbiri la distanţă, constând dintr-un transmiţător şi un receptor.
- chemare sau convorbire telefonică.
- numărul de telefon al unui abonat.
Traduceri
Traduceri
