telefon

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din franceză téléphone.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
telefon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ telefon telefoane
Articulat telefonul telefoanele
Dativ-Genitiv telefonului telefoanelor
Vocativ ' '
  1. mijloc de telecomunicaţie care asigură convorbiri la distanţă prin fire electroconductoare.
  2. aparat electroacustic pentru convorbiri la distanţă, constând dintr-un transmiţător şi un receptor.
  3. chemare sau convorbire telefonică.
  4. numărul de telefon al unui abonat.


Traduceri