totalitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. totalité < lat. totalitas.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului totalitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | totalitate | totalităţi |
| Articulat | totalitatea | totalităţile |
| Dativ-Genitiv | totalităţii | totalităţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- numărul complet al lucrurilor sau al fiinţelor în discuţie; ansamblul lucrurilor sau al fiinţelor legate între ele.
- Totalitatea imaginilor dintr-o poezie.
- Lasă cuiva prin testament totalitatea bunurilor sale.
- tot.
- Totalitatea vitelor vândute.
- Totalitatea bunurilor.
Sinonime
- 1-2: ansamblu, integritate, întregime, sumă, tot, total, unanimitate, universalitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
cantitate totală
|
Referinţe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
totalitate f.