tunicier
română
Etimologie
Din franceză tunicier.
Pronunție
- AFI: /tu.ni.ʧi'jer/
Substantiv
| Declinarea substantivului tunicier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tunicier | tunicieri |
| Articulat | tunicierul | tunicierii |
| Genitiv-Dativ | tunicierului | tunicierilor |
| Vocativ | ' | ' |
- animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat.
Traduceri
Traduceri