urmărire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din urmări.
Pronunție
- AFI: /ur.mə'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului urmărire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urmărire | urmăriri |
| Articulat | urmărirea | urmăririle |
| Dativ-Genitiv | urmăririi | urmăririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a urmări și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
