ursuzenie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ursuz + sufixul -enie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ursuzenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ursuzenie invariabil
Articulat ursuzenia invariabil
Genitiv-Dativ ursuzeniei invariabil
Vocativ ursuzenie invariabil
  1. (rar) atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc.


Traduceri

Referințe