volieră
română
Etimologie
Din franceză voliere.
Pronunție
- AFI: /vo.li'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului volieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | volieră | voliere |
| Articulat | voliera | volierele |
| Genitiv-Dativ | volierei | volierelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cușcă din plasă de sârmă în care se țin păsările zburătoare (mai ales din grădina zoologică).
Traduceri
Traduceri