vraf
română
Etimologie
Din slavă vrachŭ, de la vrĕšti, vrŭcha („a zdrobi”); s-a zis întâi despre grămezile de snopi adunați pe arie.
Pronunție
- AFI: /vraf/
Substantiv
Declinarea substantivului vraf | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vraf | vrafuri |
Articulat | vraful | vrafurile |
Genitiv-Dativ | vrafului | vrafurilor |
Vocativ | ' | ' |
Traduceri
Traduceri