érailler

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche esröeillier < röeillier. Provine din latină populară rotare ("a roti").

Pronunție

• AFI: /eʁɛje/

Verb

1. a sfâșia, a zgrepțăna
2. (p. ext.) a răguși

Expresii

• avoir l'œil éraillé, avoir les yeux éraillés