îmbrăcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) îmbrăca.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.brə'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbrăcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbrăcare îmbrăcări
Articulat îmbrăcarea îmbrăcările
Genitiv-Dativ îmbrăcării îmbrăcărilor
Vocativ îmbrăcare îmbrăcărilor
  1. acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat.


Traduceri

Referințe