împăcăciune
Etimologie
Din a împăca + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului împăcăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăcăciune | împăcăciuni |
| Articulat | împăcăciunea | împăcăciunile |
| Genitiv-Dativ | împăcăciunii | împăcăciunilor |
| Vocativ | împăcăciune | împăcăciunilor |
- (înv.) împăcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online