împăcăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a împăca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
împăcăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împăcăciune împăcăciuni
Articulat împăcăciunea împăcăciunile
Genitiv-Dativ împăcăciunii împăcăciunilor
Vocativ împăcăciune împăcăciunilor
  1. (înv.) împăcare.


Traduceri

Referințe