împăcăciune

română

Etimologie

Din a împăca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului împăcăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăcăciune	împăcăciuni
Articulat	împăcăciunea	împăcăciunile
Genitiv-Dativ	împăcăciunii	împăcăciunilor
Vocativ	împăcăciune	împăcăciunilor

1. (înv.) împăcare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online