împăcare
Etimologie
Din a împăca.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împăcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăcare | împăcări |
| Articulat | împăcarea | împăcările |
| Genitiv-Dativ | împăcării | împăcărilor |
| Vocativ | împăcare | împăcărilor |
- acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online