împământenire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împământeni.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.mɨn.te'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împământenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împământenire împământeniri
Articulat împământenirea împământenirile
Genitiv-Dativ împământenirii împământenirilor
Vocativ împământenire împământenirilor
  1. acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe