împingere
română
Etimologie
Din a împinge.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pin'ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împingere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împingere | împingeri |
| Articulat | împingerea | împingerile |
| Genitiv-Dativ | împingerii | împingerilor |
| Vocativ | împingere | împingerilor |
- acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei.
- forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online