împlinire
română
Etimologie
Din a împlini.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pli'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împlinire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împlinire | împliniri |
| Articulat | împlinirea | împlinirile |
| Genitiv-Dativ | împlinirii | împlinirilor |
| Vocativ | împlinire | împlinirilor |
- acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online